Iată că a venit ziua, chiar ziua de astăzi, potrivită pentru a scrie despre o temă ce îmi „urlă” în degete de mult. Puterea personală. 🙂

Aleargă și mă bântuie și ne bântuie de tare mult tema asta, am avut nevoie însă de click-ul potrivit pentru a-i da formă. Nu plonjez în subiect până nu mulțumesc tuturor oamenilor cu care am interacționat pe tema asta, oameni care, bob cu bob au adunat suficientă forță pentru a provoca exprimarea. Le multumesc clientelor mele, femeilor cărora le-am descifrat hărțile natale. Lucrum cu voi m-a ajutat să conștientizez cât este de arzătoare tema puterii personale. Mulțumesc!

Și acum, să vă spun povestea.

De ceva ani tot se lipea cuvântul putere de mine, fie sub forma…vai, dar de ce putere ai dat dovadă în situația x, fie sub forma…când îți vei asuma puterea etc. Anul aceasta am început să lucrez ca astrolog și eram uluită câte dintre clientele mele aveau tema puterii bine evidențiată în harta natală. Deseori îmi încheiam sedința discutând despre asumarea puterii personale…așa o dată, așa de două ori, așa de zece ori…până când m-am prins că mesajul tot revine pentru că este un mesaj (și) pentru mine. Și iată-mă contemplând de ceva luni tema puterii personale. Ce e cu ea? Unde este ea? O manifest, nu o manifest? Cum o manifest? Făcând exercițiile eu cu mine, am înțeles de ce aproape toate clientele mele aveau această tema de lucrat. Pentru că îmi semnalau că eu o am de lucrat și de înțeles, ca mai apoi să o pot utiliza și în misiunea mea cu ceilalți.

Țin minte cum le sugeram clientelor mele să își pună anumite întrebări și să descopere firul propriei puteri. Unele dintre întrebări erau: „Cui i-ai oferit puterea ta? Cine ți a luat puterea? De la cine ai luat tu puterea?”. Ajungeam acasă mulțumită de descoperirile pe care clientele mele le aveau, ignorând să fac exercițiul la rândul meu. Până când, destul de recent, m-am trezit acționând total instinctiv într-un mod ce mi-a derulat spontan filmul puterii mele. Am realizat cât de fragil fir este cel care separă puterea de lipsa puterii, cât de ușor ne oferim puterea noastră pentru a-i ajuta pe ceilalți…de multe ori în cazuri în care ajutorul nu ne-a fost solicitat de nici un fel. Și cât de artificial ne simțim puternici când de fapt nu facem decât să ne mascăm propriile vulnerabilități și frici.

Deși nu în totalitate pe acest făgas, multe dintre poveștile mele de pierdere a puterii personale sunt legate de dorința de a salva, de a arăta calea, de a îndruma. Și se extinde rețeaua asta de hai să ghidez…hop, surpriză, când am eu nevoie de puterea mea pentru propriul drum, ia-o de unde nu-i, pentru că ea e hrană pentru drumul pe care eu mi-l închipuiam corect pentru ceilalți. Și iată cum zicala de mai jos devine brusc plină de sens.

Dă-i unui om un pește și il hrănesști toată ziua. Învață-l să pescuiască și il hrănești toată viața!

Revenind la putere, voi cum stați cu puterea personală? Cât de tare o simțiti prezentă în voi, în ideile voastre, în acțiunile voastre? Cât de puternic și viu vă trăiți și vă locuiți viața? De sunt „pierderi” de putere personală pe undeva…cum faceți să vă aduceți puterea înapoi acasă?

Pentru mine drumul împuternicirii personale este fascinant, extrem de intim și transformațional și vă recomand total să porniți în această explorare. Ca să închei într-o notă practică, vă pot ghida menționându-vă ce anume funcționează în cazul meu. Mai jos enumăr câteva idei pe care poate le puteți lucra, voi cu voi, spre o frumoasă evoluție.

  • Care sunt modelele de putere care v-au influențat/marcat? În cazul în care sunt persoane cu care ați interacționat des, sub ce formă s-a manifestat admirația?
  • Ce membrii ai familiei/ sau apropiați au apelat la puterea voastră și care sunt membrii familiei a căror putere v-a fost necesară în evoluție?
  • Simțiți că v-ați oferit puterea? Au rămas părți ale puterii personale la alte persoane? Cum s-a întamplat acest schimb? Puteți să vă cereți puterea înapoi?
  • Au fost situații în care ați luat puterea altor persoane? Mai faceți asta? Dacă da, persoana de la care luați putere cum resimte acest proces? Puteți să vă opriți din a vă alimenta de la puterea altcuiva?
  • V-ați asumat propria putere personală? Știți cum este propria putere? Cum se simte, ce tipuri unice de manifestări are?
  • Dacă nu vă cunoașteți puterea, ce anume vă împiedică să o accesați?
  • În cazul în care sunteți conștienți de puterea personală, vă impuneți în fața altora?

Întrebările de mai sus sunt câteva variante de lucru cu conceptul puterii personale. Deseori am întâlnit cazuri în care lipsa asumării puterii personale vine din așteptarea validării, din confirmarea maturizării. În variantele de organizare tribală, tânărul își marca trecerea la maturitate prin diferite ritualuri dure și pline de încercări, validarea tribului fiind semnul de start al vieții de adult puternic si capabil. În lumea mult mai puțin tribală, a tânărului care crește la bloc și tot își întinde adolescența printr-o studențeală cât de cât la granița cu maturitatea…cine și când oferă acea validare? Când ți se dă „parafa” că ești matur, capabil și puternic? Ți se dă vreodată sau ești nevoit să faci acest proces de unul singur? Las întrebarea deschisă și închei prin a vă ura:

Împuternicire plăcută!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

This site is protected by wp-copyrightpro.com