Aici, peste Ocean la muuuuulți km distanță de casă, am simțit că este cazul să încep o serie de articole pe care o aveam de mult în suflet…și în taste. Ei bine, de azi încep să vă prezint, vouă tuturor celor care mă citesc…rând pe rând, oamenii dragi din viața mea.
Eu cea de acum nu aș putea să fiu ceea ce sunt fără minunata susținere și iubire a oamenilor ce fac sau ce au făcut parte din viața mea. În semn de mulțumire pentru prezența lor în viața mea, încep această serie…Oameni! N-aș vrea să trăiesc regretul de a simți că am omis să îmi exprim iubirea sau recunoștința față de cei dragi. Aleg să fac asta acum, vie și totală!
Voi începe această minunată serie cu o prietenă dragă mie, o femeie care este întruchipează energia sensibilității și a pionieratului. Știe ea bine de ce scriu asta și știe și ce semnifică Luna Nouă într-o hartă natală. 😉
Daniela Lechințeanu este în viața mea de câțiva ani buni. Buni și răi. :))) Este una dintre prietenele mele dragi pe care le simt prezente în viața mea dintotdeauna. Există o naturalețe în a nu îmi aminti în ce an ne-am întâlnit exact, dar, de dragul antrenării memoriei, voi menționa că s-ar putea să fie anul 2014 ( sau 2015…) cel în care ne-am cunoscut la un târg dedicat educației non-formale. Irelevant anul, senzația e că ne știm de o mie de vieți.
Ce vă pot spune despre Daniela și ce m-a impresionat cel mai puternic pe mine este că știe să fie prezentă 100% atunci când emoțional treci prin situații grele. După accidentul meu de mașină din 2016, Daniela este prietena care a știut să îmi fie alături și să îmi pună cele mai potrivite întrebări. Toată lumea mă întreba cum s-a întâmplat, de ce etc…Daniela a știut că după un astfel de moment, când tu, ca victimă a unui accident vezi moartea și viața cum dansează în fața ta, nu simți nevoia să povestești ce s-a întâmplat…ci simți să poți să stai tu cu tine și să realizezi că ești viu. Daniela a fost primul om care, în săptămâna de după accident, m-a întrebat direct…cum ești? Era prima oară când auzeam această întrebare. Prima oară, după o experiență extrem de dură, în care un om drag mie mă întreba cum SUNT eu. Nu ce s-a întâmplat sau de ce. Vă asigur că acel dialog a fost unul pe care eu îl voi păstra viu în viața mea cât de mult voi putea. Admir total puterea Danielei de a SIMȚI realitatea celeilalte persoane și puterea de a empatiza. Îți mulțumesc. Acum și Atunci!
Pentru mine Daniela este omul prezentului. Am învățat de la tine, draga mea, ce înseamnă să trăiești în acum. Am admirat întodeauna felul tău de a menține vii legăturile cu oamenii, îndrăzneala cu care te împrieteneai ușor cu oameni noi și capacitatea ta de a fi prezentă. Mare lecție pentru mine…să știu să fiu în aici și acum. Multe am învățat de la tine, dar mai ales acest aspect extrem de viu.
Te admir pentru capacitatea ta de a te reinventa și pentru deschiderea ta de a trăi onest într-o lume plină de frică și de ascunzișuri. Cu tine am simțit întotdeauna reală comunicarea și mă bucur că am fost adevărate în ceea ce am trăit.
Cu Daniela am trăit “divorțul”și reîmpăcarea. După câțiva ani în care am ținut ateliere împreună, a urmat o furtunoasă erioadă în care fiecare și- a scos umbrele la vedere și…evident…a urmat o rupere, o distanșare. Cred că nu ne-am vorbit un an, an ăn care răni zdravene au avut nevoie de vindecare. Dar am realizat că, dincolo de umbrele pe care ni le-am etalat una celeilalte, noi ne respectăm și ne susținem. Am revenit în a ne conecta mai blânde, mature și autentice, iar acum, deși la mii de km distanță, căldura cu care simt să alimentez această prietenie este la fel de vie ca acasă sau ca și cum nu există timp sau distanță.
Îți mulțumesc pentru că ești, sunt încântată că ne-am cunoscut și mă bucur de parcursul nostru împreună. Lumină multă și susținere totală îți transmit în drumul tău spre creativitatea vindecătoare și fie ca mandalele pe care le desenăm cu tine sau procele ghidate de tine să ne aducă și să îți aducă bucurie, sănătate și prosperitate!
Te îmbrațișez și vă îmbrațișez și pe voi, dragii mei cititori. <3!
Sursa foto: https://www.melindamorris.com/blog/are-you-an-empath