Gândurile seri au tot baleiat în jurul temei timpului, fie că m-am întrebat ce e de făcut cu timpul (liber?) sau cât timp avem. Subiecte precum îmbătrânirea, apropierea de moarte sau tinerețea (ce în cazul unora pare veșnică) ni se perindă des pe buze. Astăzi eu m-am gândit la calitatea timpului pe care îl avem…la felul în care punem în practică ceea ce suntem și ceea ce știm pentru a trăi “timpi” de calitate. Mă șochează tot mai tare conștientizarea faptului că știm atât de multe, de valoroase și de utile, alegând să punem în practică prea puține. Știm lucruri excelente care ne-ar putea ajuta să ne slefuim…cândva!… viitorul, ignorând imensa putere pe care o are prezentul. Vă invit să vă intrebați și voi – așa cum m-am întrebat și eu…cum simțiti prezentul? Cum trăiți prezentul? Ce faceți cu viața aici și acum și cât din informațiile prețioase pe care le știți le puneți în aplicare zilnic?
V-a cam pierit zâmbetul, nu?
Oare nu tratăm prezentul nostru purtând aceleași mănuși cu care avem grijă de ținuta pentru ocazii ( da, mă refer la păstratul acela de lucruri, replici, gânduri de folosit cândva, când se cere…ocazia specială)?
Nu pledez aici pentru un carpe diem turbat, mă refer mai degrabă la asumarea și trăirea prezentului în mod plenar. Pledez pentru onestitatea în conversații, pentru a ține legătura cu oamenii valoroși, pentru a mânca ceea ce ne hrănește și a citi ceea ce ne face să evoluăm. Pledez pentru a pune în aplicare – în viața de zi cu zi – a lucrurilor pe care le citim, a înțelepciunilor legate de viață pe care fiecare dintre noi le cunoaște.
Înainte de a vă lista propria alegere de lucruri de respectat în prezent, doresc să le mulțumesc – cu gând, intenție, cuvânt – oamenilor care m-au învâțat să înțeleg mai bine timpul. Lista este luuungă și în fruntea ei se află bunicul meu, om pe care l-am iubit nespus și care în ultimul lui an printre noi mi-a grăit învățăminte de o incredibilă valoare legate de percepția timpului.
În încheiere, voi enumera câteva dintre realitățile simple pe care le știu ( cu siguranță și toți dintre voi) și pe care de acum le voi include în prezentul meu. Dacă le considerați valoroase, vă invit să le aplicați și voi în prezentul vostru, la fel cum vă invit și să mă ajutați să îmbogățesc lista cu sugestiile voastre.
- Corpul nostru este inteligent. Să îl ascultăm cu atenție și să îl respectăm – nu cred că este nevoie să despic prea tare acest subiect…voi face referire la importanța pe care o are acordarea între noi și corpul nostru. Nu cred că asta se produce automat…dacă “locuim” în corpul nostru nu înseamnă că îl și cunoaștem sau că i-am citit manualul de funcționare. Corpul ne semnalizează atât de clar lucruri importante de respectat…de la reacțiile pe care le are când luăm decizii greșite la oboseala de care suferă când nu știm să ne drămuim efortul sau infecțiile pe care le dezvoltăm când nu respectăm ceea ce îi oferim. Haideți să ne cunoaștem și să ne iubim corpul…vom rămâne uluiți de minunata sa inteligență.
- Relațiile sănătoase cu cei din jur contribuie spectaculos la a avea o viață armonioasă. Nu sunt de părere că toate relațiile valoroase care apar în viață sunt sănătoase de la început, dar cred că este important să înțelegem când o relație ne face rău sau când noi facem rău într-o relație. Ce cred cu tărie este că este de datoria omului ce șade în fiecare dintre noi să aducă bine, lumină și iubire în relații, să îi ajutăm pe ceilalți să evolueze și să înțelegem care este rolul nostru sau al altora în viața noastră.
- Suntem responsabili total de alegerile pe care le facem şi avem întotdeauna libertatea de a alege. Trăitul sănătos este, de exemplu, o alegere, chiar dacă ne lamentăm infinit că nu se mai poate trăi sănătos în zilele noastre. Se poate. Se poate să citim etichetele, se poate să mâncăm mai puţin dar mai hrănitor, se poate să bem apă în loc de bule şi culori sau să purtăm fibre care ne mângaie corpul, nu materiale care miros dubios.
- Natura este indispensabilă în ceea ce aş putea să numesc un trai firesc. Mă gândeam cât de simplă şi de adevărată este comuniunea cu plantele, animalele, ritmurile naturii. O să fac referire aici strict la ritmurile naturii, fie că ele se împart în anotimpuri, în noapte şi zi, în ore ce trec mai rapid sau mai lent pe ceas. La oraş cam uităm să ne bucurăm de anotimpuri…trece primăvara în trombă, la fel şi toamna, ne trezim că ştim că a trecut un an pentru că iar vine momentul de luat cadouri sau de mers la masa de Paşte…dar ce ar fi să onorăm venirea fiecărui anotimp…ce ar fi să ne trăim din plin fiecare zi de vară sau de toamnă…să simţim abundenţa vieţii în fiecare anotimp. Poate am înţelege altfel logica vieţii.
- Strângem prea multe lucruri…folosim prea puţin din ce avem…nu ştim să împărţim…haideţi să nu uităm de bucuria de a oferi, de a lucra şi de a trăi împreună. Haideţi să folosim ce avem, de la resurse materiale la cele personale, să mergem în profunzime înainte de a ne lansa în cursa nesfârşită a unui consumerism bolnav.
Ar fi atât de multe de enumerat, dar cred că s-au aprins deja multe beculeţe în mintea fiecăruia dintre voi. În curând voi prelua subiectul şi îl voi dezbate într-un alt articol dedicat disciplinei sinelui. Până atunci, haideţi să ne gândim la ceea ce ştim deja fiecare dintre noi şi la impactul pozitiv pe care punerea în aplicare a înţelepciunii proprii în poate avea.