Reconfigurarea interioară 23.

Ei bine, iată că, înainte de Sărbători, vin cu o temă personală care scoate untul din mine. Astăzi a fost o zi cu mult conștientizări și o zi importantă pentru mine și rafinarea omului din mine.

Deși nu postez des despre subiecte foarte personale, prefer să scriu despre idei care ne preocupă pe noi toți, astăzi o să scriu un articol extrem de personal și vă voi prezenta o persoană absolut specială pentru mine. Știți că am început de câteva luni să scriu articole în care vă prezint, rând pe rând, oamenii importanți din viața mea…astăzi o să vă scriu despre Vlad, fostul meu soț. De ce astăzi, pentru că astăzi era ziua în care, an de an, ne aniversam relația. Ei bine, acum fiecare este într-o altă relație, lăsând viața să își urmeze cursul firesc de după un divorț.

Poate printre voi sunt și persoane care au trecut prin divorțuri sau prin despărțiri ce au avut loc după ani muuulți de relație. Bănuiți deja cât de emotională este o astfel de zi, zi care până acum ani aducea bucurie și cadouri, zi în care acum Universul îți amintește buluc de tot ce ai trăit. Sunt oameni care se despart pentru că ajung să nu se mai suporte sau sunt oameni care se despart continuând să se înțeleagă și admire. Din fericire, deși fiecare din noi am făcut greșeli, poate eu mai mari…am avut norocul ca eu și Vlad să facem pasul separării într-un mod omenesc și cât se poate de respectuos. Așadar astăzi, în onoarea poveștii de iubire pe care am trăit-o peste 10 ani din viața mea, am decis să scriu acest articol și să vă ofer acces la o parte din mine și din viața mea.

Pe Vlad l-am cunoscut când eram la liceu (eu) și țin minte cum urlau fluturii îndrăgostelii pe tot parcursul clasei mele a 12-a. Eram atât de mândră că am un iubit artist, sculptor, cu ceva ani mai mare ca mine. Zâmbesc și acum cu drag amintindu-mi emoțiile pure și pline de viață de atunci. Am fost cerută de soție tare frumos și am avut o nuntă faină la care au venit fix toți cei invitați…oameni de cuvânt, nu alta! Au urmat ani frumoși, în care am călătorit mult, am râs, am explorat, am învățat. Bineînțeles, au fost și provocări, chiar multe, pe unele am știut să le înțelegem, pe altele nu. Multe amintiri minunate și multă pace și relaxare. Dar și frici, aspecte care aveau nevoie de maturizare, secrete care au slăbit încrederea. După 12 ani de împreună și 10 de căsătorie, am divorțat. Pentru mine a fost un moment extrem de greu, bănuiesc că pentru ambii și abia de curând am putut să închei în sufletul meu acest prim mariaj al vieții mele. Astăzi, 23 Decembrie, ziua în care de regulă ne sărbătoream, am decis să public acest articol, este felul meu de a onora această zi, această poveste, acest final pe care îl marchez prin creativitate și exprimare.

Cred că ne dăm prea puțin seama că uităm să fim prezenți…eu cu siguranță. Și uităm să apreciem oamenii din viața noastră zi de zi. Rolul lor se poate schimba…poate din prieteni devin iubiți, din iubiți prieteni, din prieteni dușmani…cine știe. Eu am avut neșanșa de a trăi un divorț, care, deși pacifist, a lăsat urme în corpul meu emoțional, dar am avut șanșa să pot trăi o transformare a unei relații de parteneriat într-o relație de prietenie onestă și pură. Cred că iubirea are multe forme, ne blocăm în cea romantică și uităm cât de bogate ne sunt emoțiile și cât de variat putem relaționa cu oamenii.

Așadar, astăzi a fost despre amintirea acestei frumoase povești, despre deplina acceptare a finalului unui mariaj și a unei povești romantice și despre onorarea fericirii pe care fiecare dintre noi și-a ales-o pentru viitor.

Vlad este un om minunat alături de care am trăit ani frumoși, un om ce acum îmi este prieten și un om căruia îi voi fi prieten, cu un devotament sincer pe care în relația romantică nu l-am tratat suficient de matur. Oamenii din viața noastră ne sunt mentori, ne sunt profesori, ne sunt ghizi. Eu am minunata șansă ca acest minunat om să mă respecte ca prietenă în viața lui de acum, și onorez acest privilegiu pe care nu multe persoane îl au!

Îți multumesc, om frumos, pentru tot ceea ce m-ai învățat! Pentru răbdarea ta, pentru bunătatea ta, pentru ghidușia ta! Fie ca ele să îți rămâne veșnice în viață și să luminezi chipul familiei tale și prietenilor tăi zi de zi! Iartă-mă pentru suferința provocată și pentru că nu am știut să fiu transparentă și matură, sper ca viața să îți aducă iubire, bucurie și vindecare delină! Te iubesc profund, ca om, ca prieten, ca suflet și îți doresc să trăiești senin și fericit!

Mai jos este una dintre fotografiile mele preferate cu multă semnificație pentru mine și care îmi aduce bucuria munților explorați și a naturii ce ne-a fost alături, an de an. V-o dedic vouă, exploratorilor ce mă citesc și ție, Vlad, cu recunoștință pentru tot ceea ce am trăit.

Uneori un divorț sau o despărțire ne testează puterea de a rămâne buni, de a rămâne deschiși, de a crede în viitor și de a da șansă fericirii, sub noi forme. Eu nu am vorbit mult despre acest aspect al vieții mele, metamorfoza mi-a fost foarte grea, prietenii mei foarte apropiați știu cum a fost procesul Păsării Pheonix. Însă am avut norocul să mi se ofere a doua șansă…șansa de a trăi din nou iubirea romantică alături de iubitul meu, șansa de a rămâne prietenă cu fostul meu soț, respectând alegerile pe care fiecare le-a făcut pentru viitor. Vindecarea profundă, pentru mine, a mai făcut un pas, iar astăzi mă simt mai ușoară și mai senină!