Conducând astăzi pe stăzile ude ale unui București mohorât, mă gândeam la tema săptămânii trecute și la cum se îmbină concluziile ideilor mele. Pentru mine, subiectul săptămânii a pornit de la relația părinte-copil/copil-părinte – provocările, oportunitățile de vindecare și evoluție care apar în astfel de conexiuni. Am avut ocazia să percep și poveștile altora, nu numai propria-mi poveste, și îi mulțumesc Lianei pentru că mi-a permis să trag cu ochiul la relația pe care o are cu fiica ei.
Cred că relațiile cu ceilalți oferă șanșa autocunoașterii și a înțelegerii tiparelor în care, uneori, ne blocăm. În cadrul familiei, treaba asta se face parcă și mai intens și mai rapid, ca și cum peste fricile și zvâcnirile noastre temperamentale s-ar pune o lupă.
Mă preocupă de ceva timp întrebarea “de ce venim în familia X și nu în familia Y?”…acum 2 ani aflând pentru prima dată despre ceea ce în astrologie poartă numele de noduri lunare. Care e legătura? Părți mai subtile ale eului nostru “cer” exact acele experiențe de care este nevoie pentru ca spiritul nostru să evolueze și să își asume lecțiile. Creștem în familiile de care avem nevoie pentru a evolua. Plăcerile și neplăcerile sunt acolo pentru a oglindi ce trebuie transformat sau rafinat. Ca să mă fac mai pământean înțeleasă, un copil cu spirit liber va apărea într-o familie care are de învățat tema libertății, sau părinții cu reacții imprevizibile vor ghida un copil care are de renunțat la tema controlului. Tot ce avem de făcut, în primă fază, este să ascultăm și să observăm…ce reacții generează în noi comunicarea cu părintele, fratele, copilul? Ce anume ne deranjează și cât din ce ne deranjează este și în propria personalitate? Ce ne inspiră, ce admirăm și simțim că putem să ducem mai departe?
Eu, de exemplu, am avut ( și uneori încă mai am) momente în care mă simțeam neînțeleasă, mi se părea că este un hău între viziunea mea interioară asupra vieții și ce anumea percepea exteriorul din viziunea mea. Țin minte discuții avute cu mama în care, pe la 10 ani, îmi exprimam modul în care percep viața. Visam atunci, exact așa cum visez acum, la o lume mai deschisă, mai unită, mai liberă…și primeam răspunsul…”frumoasă viziune, dar utopică…așa ceva nu există…fii realistă!” După ani buni de la inocentele mele “visări” am ajuns să cochetez cu psihologia și să-mi aflu acolo tipologiile dominante (despre cea mai importantă am scris deja un articol, puteți să-l citiți aici ), am intrat în contact cu astrologia și am aflat de menirea mijlocului cerului în vărsător din harta mea natală sau a nodului nord în pești în casa 11, am aflat despre arhetipurile feminine și despre ce înseamnă vizionara sau luptătoarea. Aproape toate subliniau ceea ce la 8-10 ani comunicam liber, fără să știu despre tehnicile diverse de autocunoaștere. Ce a fost tare intersant de aflat, asta chiar de curând, mi-a adus multe claritate. Ambii mei părinți au nodul nord în Vărsător…și au de învățat lecția libertății, vizionarismului, a privirii non-conformiste ațintite asupra vieții. Ca nu cumva să credeți că numai părinții au de învățat, o să vă scriu și provocarea pe care eu o am de învățat. Nu de mult, discutând cu femeia minunată care îmi luminează înțelegerea asupra astrologiei, Nicoleta, am aflat că ceea ce eu simt atât de intens că îmi este specific numai mie…ei bine…împart cu mama. Discutam despre ceea ce în harta mea natală se numește lună plutoniană, adica alăturarea între Lună și Pluto ( ale mele ambele în Scorpion…buhuhuuuu) și în timp ce simțeam că asta explică așa mult de ce eu simt cu atata intensitate lucruri pe care alții nu le simt la fel, hop, Nicoleta zice…”dar ghici cine mai are luna plutoniană…mama ta”. Am făcut ochii mari și am întrebat cuminte ce înseamnă asta mai concret și răspunsul a fost extrem de simplu…exact ceea ce ma supără și mă deranjează am de integrat, pentru că fix butoanele pe care ni le apăsăm reciproc sunt “bubele” care trebuie sparte pentru a ne învăța lecțiile.
Fiecare folosește tehnicile preferate pentru a descoperi temele comune de lucru în familie. Pentru mine, așa cum am mai scris, instrumente precum Cheile Genelor, Human Design, Astro sau Arhetipurile sunt potrivite pentru a extrage fix ce este “provocator”, pentru că nu întotdeauna ajungem repede la profunzimi din discuții 1 la 1 sau pentru că ne este jenă să dezbatem subiecte ce într-o astrogramă apar negru pe alb. Evident, nu suntem roboți și nu sunt pro citit numai în astre, consider că observarea, contemplarea, comunicarea, ajută – ba chiar cimentează înțelegerea și integrarea.
Dacă ne aplecăm asupra clarificării relațiilor părinte-copil/copil-părinte, cred că ni se pot așeza pe locurile optime multe variabile. Cred că o mare provocare pentru părinți este să înțeleagă că, deși copilul este “creația lor”, el are o personalitate unică și nu este construit după formula “ai 50% din fire de la mine, 50% de la tata”, așa că vă recomand să investiți energie în a vă cunoaște cu adevărat copilul, nu în a susține cu tărie că deja îl știți. Pe cealaltă parte a baricadei, cred că este important pentru copil să înțeleagă care îi sunt valorile personale și care sunt conexiunile pe care le are cu familia. Mi se pare fascinant cum preluăm teme “de rezolvat” ale bunicilor sau părinților și cred că ne-ar însenina mult să înțelegem cum putem ajuta, cu viziunea noastră plină de prospețime, familia în care am ales să venim pe lume. Frici, furii, bucurii, pasiuni…poate pe multe le au și ai noștri și a le dezbate și a le înțelege, ar ajuta ambele părți.
Poate sună clișeic…relațiile sănătoase cu cei din jur își găsesc rădăcinile în armonia pe care o au relațiile cu cei din familie. Așadar, dragele mele, dacă vă bâzâie feminitatea voastră, fie că e prea venusiană sau prea marțiană, vă invit să vă explorați relația cu mama, cred că o să găsiți comori acolo! Iar voi, dragilor, dacă ceva bâzâie pe partea masculină, aruncați o privire la relația cu tatăl sau bunicul. Când ați împărtășit lecțiile, faceți schimb, voi fete învățați de la tați și voi băieți de la mame. Ca să echilibrăm balanța. Înțelegând, comunicând și iertând, se pot curăța drumurile care duc spre progres.
Pentru mine tema rămâne deschisă, am mult de lucru în sfera asta. Dacă și voi vă numărați printre cei ce caută înțelegere și vindecare în segmentul acesta, îmi puteți scrie, fie pe FB, fie pe mail, la rubrica contact. Voi dedica atenție și grijă temelor de lucru pe care mi le trimiteți.
Cu drag vă îmbrațișez, de data asta mai ales pe ai mei!