Știu că de regulă vă așteptați să scriu despre chei, astrologie și tehnici de cunoaștere și auto-cunoaștere. Astăzi articolul meu NU va fi despre asta, deși este încărcat de una dintre energiile planetare ( Pământ în Pești – Cheia 63 – Adevărul) ale momentului.

Articolul de astăzi este despre Adevăr. Despre Adevărul meu pus în cuvinte și publicat aici, împărtășit și cu voi, dragii mei cititori. Poate părți ale poveștii mele vor rezona și cu voi, poate alte părți nu. Există un dans între Adevărul Personal și Adevărul Universal, așadar…vă invit la dans…printre cuvinte.

O parte dintre voi ști’i cât de „tumultos” a fost ultimul an pentru mine. O parte dintre voi știți cât de „tumultoasă” mi-a fost întreaga viață. O parte dintre voi mă cunoașteți pas cu pas. Astăzi vă invit să mai vedeți o parte din mine, sperând ca ceea ce împărtășesc cu voi să își găsească corespondent și în parcursul vostru…sau măcar să aducă elementul de curiozitate și surpriză care ne face să ne simțim vii.

Anul trecut eu am simțit palma cea zdravănă a întoarcerii lui Saturn. Culmea este că știam că perioada 28-32 de ani vine cu transformări majore pentru noi toți, cel puțin așa indică astrologia…alegeam totuși să ignor semnele și să cred că merge treaba și cu gunoiul ascuns elegant sub preș. În timp ce scriu îmi vine în minte imaginea clasică a făcutului de ordine sau de curățenie înaintea venirii oaspeților. Curatul acela care pare super din exterior…și, surpriză…cum deschizi ușa de la dulap, cad toate cele peste tine. Cam așa a fost și viața mea până la 30 de ani. Chiar 31. De pe la 26/27 de ani tot vedeau semne că trebuie să deschid ochii și să fac loc adevărului și transparenței…eu tot cu ordinea care aruncă mizeria sub preș mergeam înainte. Și hop…cu o săptămână înainte să implinesc 27 de ani am avut un accident de mașina serios de tot, a dat viața cu mine de pământ și la propriu și la figurat. Fără probleme grave, doar cu niscavai zgârieturi și vânătăi am trăit mirajul autenticității cam o săptămână, două…după care, cum s-au vindecat vânătăile, hop iar gunoiul sub preș. Și iată cum vine iar luna aprilie, cu o săptâmănă înainte să fac 30 de ani…iar primesc o palmă zdravănă…separarea de omul drag cu care am ales să mă căsătoresc la 20 de ani. La 30 de ani, după 10 ani de căsătorie, vine momentul dur al divorțului. Cu toate cărțile pe masă, tot ceea ce țineam sub preș iese la lumină și mă trezesc cum…iar aproapte de ziua mea, anul acesta, după un alt șoc emoțional puternic…tot ce ascundeam sub preș este vizibil. Nu numai vizibil…dar curând încetează să existe tot…și gunoiul, și preșul…tot. Așadar…2019 și 2020 pentru mine…un restart de tipul curățeniei pentru deratizare și dezinsecție.

Și iată-mă la mijloc de 2020, pe un alt continent, învățând aproape totul de la 0. Simt să împărtășesc și cu voi o parte dintre învățăturile lui 2020 pentru mine și o parte dintre descoperirile din noua viață începută.

Acum aproape un an am spus da unei experiențe ce părea a fi nebunie totală. Și este nebunie totală! Probabil o parte dintre voi au trăit acea senzație a DA-ului pe care îl spune pe mutește sufletul. Sau spiritul. Sau ce locuiește acolo profund în noi, spiritul pus pe șotii care ne face să intrăm în experiențe din care să învățăm de numa’. Printr-o poveste de iubire ce a apărut într-un moment total imprevizibil, am ajuns să mă întâlnesc cu teme de viață care m-au mișcat și m-au transformat în mod profund.

Sunt pentru a doua oară venită în America, de data aceasta pentru o perioadă mai lungă. Prima dată când am sosit, ca o turistă autentică, am vizitat muzeele, mi-au luat lucruri frumoase, am văzut partea minunată a călătoriei. Eeeei, iată-mă revenind, după luni de așteptare, într-o perioadă absolut incredibilă pentru istoria umanității. Prezentul de acum pare atât de diferit de tot ceea ce se întâmpla acum mai puțin de un an. Vă dați seama cât de repede se schimbă totul în lume??? În mai puțin de un an au loc transformări uluitoare. Acum-ul de acum este atât de diferit de proiecțiile pe care le făceam mental acum ceva timp. Astăzi, mergând cu autobuzul, văd trecând strada o femeie slabă, slabă, piele si os…om al străzii…traversa strada în pielea goală, mergând în patru labe, urlând ceva de nedeșlușit…și acum mai puțin de un an, fix în aceiași zonă erau tururi ghidate pentru turiști străini, toată lumea îmbracată frumos și parfumată și dornică de cunoaștere…acum acel cartier este o față a realității pe care am tot ales să o ascundem sub preș. Am simțit o profundă înțelegere a problemelor prin care trece lumea astăzi…și eu am ales să ascund lucruri sub preș, surprinsă fiind când au devenit vizibile. Am venit în America să petrec timp cu iubitul meu…și…wow…ce doză nefiltrată de realitate primesc. Deși mă șochează, îmi prinde bine! Lucrurile ascunse sub preș devin vizibile! Nu vreau să vă închipuiți că acest articol este despre duritatea vieții în 2020. Nicidecum! Acum vine și surpriza temei de astăzi…

Ce am învățat eu de când sunt aici și de când am ales să spun DA acestei călătorii inexplicabile este mult mai romantic. 🙂

Am învățat că iubirea îți deschide ochii și te face să fii viu, prezent și total…în ceea ce ești și în lume. Iubirea vede gunoiul de sub preș cu raxe X și nu evoluează până nu pui mâna să faci curat. Iubirea nu este despre tu și eu…nu este numai despre ce se întâmplă 1 la 1…este și despre a te trezi. Și când vezi ce este de văzut…oh…nu e numai roz…

Creștem și evoluăm când ieșim din zona de confort, precum știți. Ieșitul din zona de confort poate să meargă atât de profund! Frică atât de profundă rareori am simțit în viața mea. Să mă aflu pe străzi pe care uneori văd sute de corturi cu oameni ai străzii drogați la maxim sau să nu știi unde duce toată nebunia aceasta declanșată de intoleranța între rase…am trăit răspunsuri instinctuale de frică pe care nu le-am mai experimentat până acum…și culmea, în acelși timp, am deplina liniște știind și simțind că sufletul meu a ales această experiență și că este exact unde trebuie și cu cine trebuie. Te aștepți ca romantismul să fie legat de idilice plimbări cu barca sau de apusuri tandre. Nu că n-ar fi, dar atât de intens simt că romantismul are de fapt legătură cu a trăi viața așa cum este…a simți! Exact cum parte a frumosului este și poezia controversată a lui Baudelaire sau a lui Arghezi (mă refer aici la volumele Florile Răului și Flore de Mucigai).

Când m-am îndrăgostit, anul trecut, o mare parte din mine avea fantezia vieții în roz. Am descoperit că povestea de iubire care a început furtunos cu o îndrăgostire la prima vedere a cerut răbdare, disciplină, încredere…luni de zile la distanță. Idealista din mine iar vedea caii verzi dansând pe pereți, fantasmagorind despre cât de roz va fi totul când așteptarea se încheie. Realizez astăzi cât de recunoscătoare sunt pentru claritatea pe care o aduce iubirea. Nu ochelarii roz ne sunt necesari pentru a vedea viața și cred că poveștile siropoase ne îndepărtează cam mult de ceea ce este aici, viu și prezent!

Lucrez zeci de hărți de cuplu, vorbesc cu multe persoane care au întrebări legate de iubire și de compatibilitate. Pe pielea mea simt acum legătura cu cineva care îmi este opus ( da, și astrologic) și care mă provoacă să văd și alte laturi ale vieții. Brusc nu mai sunt nici lângă prieteni, nici lângă familie, nici lângă foste iubiri. Sunt eu, în prezent, pe alt continent, văzând multiple fațete ale realității. Ce simt este că învăț, cresc, evoluez. Știu sigur că sufletul meu și-a dorit asta și sunt atât de surprinsă ce aduce viața, zi de zi. Cu bune și rele. Îmi văd și eu laturile mele întunecate sau luminoase și văd și lumea în magnificele ei culori.

Închei aici monologul meu legat de stările ce m-au traversat perioada aceasta. Pentru că am pornit cu tema Adevărului, putem încheia tot cu ea. Vă invit să îndrăzniți să trăiți și să explorați viața, cu mult curaj. Să vedeți și frumosul și urâtul. Viața este TOTALĂ, are de TOATE! La fel și Iubirea! Să fiți prezenți și totali în ce faceți și ce sunteți. Trăim vremuri incredibile, în care totul se întâmplă atât de RAPID…putem profita de acest val al trezirii și putem alege să vedem toate fațetele realității, fie ele plăcute sau nu.

Îmbrățișări calde și sincere, de peste Ocean! Sunt la fel de prezentă și conectată cu voi ca înainte, doar că mai onestă în ce sunt și ce simt și mai prezentă în lume, așa cum e ea…cu de toate, ca shaorma!

Sursa foto:

https://theconversation.com/men-do-see-the-mess-they-just-arent-judged-for-it-the-way-women-are-118728

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

This site is protected by wp-copyrightpro.com