Am decis să abordez un subiect ( o triadă, de fapt…) care poate să îi scoată pe mulți din zona de confort: Sănătatea, Boala, Vindecarea. 🙂
Să începem, zic. Punând * de rigoare pentru cazurile speciale, fie ele moștenite sau teribil de grave, voi avea îndrăzneala să îmi scriu părerea legată de boală sau de starea de sănătate mai…așa si așa. Sunt una dintre persoanele care nu oftează adânc și instinctiv când aud că X sau Y suferă de nu știu ce, și – deși poate deja pregătiți piatra cu care să dați în mine – consider că în multe cazuri bolnavul sau cel care suferă de probleme diverse de sănătate este în proporție covârșitoare responsabil pentru boala sa. Încep să vizualizez tot mai des ceva ce cred că aș putea simplifica în cuvinte sub o formulare de tipul: Boala este un rezultat ( o situație, un “produs”,o entitate, un x sau y) al relației pe care o avem cu sinele, cu ceilalți, cu istoricul nostru, cu mediul înconjurător. Haideți să privim, pentru bunul demers al articolului și pentru o înțelegere amplă, boala sau starea neplăcută de sănătate drept o ființă sau un obiect de sine stătător, ce apare pentru a ne semnaliza CEVA…legat de noi, de corpul nostru, de emoțiile noastre, de relațiile noastre.
Ca să nu ne întristăm…vestea bună e că acolo unde apare minusul, e sigur și un plus, chiar dacă poate să pară ascuns. Așadar…hai să vedem cum rămâne cu vindecarea, că doar Doamne- Doamne nu a fost de un sadism colosal să ne lase să ne chinuim fără sens și fără șansă de a ne bucura de viață. Și uite așa, unde apare boala sau neplăcerea, apare și șansa vindecării. Care este cheia?…CREDINȚA. În primul rând! Nu mă refer strict la credința cea clasică și religioasă, ci mai ales la a alege să vrei să te vindeci, la a înțelege că vindecarea este posibilă dacă faci măcar un pas spre a crede că se poate. Al doilea pas este DESCHIDEREA! Când spun deschidere, mă refer la sinceritatea de a comunica, de a lăsa ca adevărul să vină spre tine și de a comunica adevărul personal și nu a confunda deschiderea cu vorbitul mult și sec. Pasul 2 și jumătate este SINCERITATEA, care, când se decide să ne vorbească, e posibil să ne spună lucruri care să nu ne placă…cum ar fi, de exemplu, adevăratele cauze ale bolilor noastre. Și al treilea pas este DISCIPLINA, pusă zdravăn la încercare de fel de fel de tentații și fel de fel de pseudo-adevăruri care ne-ar atrage din nou în starea de victimă.
Scriu acest articol pentru că, în optimismul meu prostesc, eu cred că starea firească a omului trebuie să se manifeste înspre vitalitate, poftă de viață și sănătate…și, cu toate acestea, am ajuns să considerăm ceva firesc boala, ba chiar să empatizăm puternic cu ea. Haideți să ne scuturăm puțin și să ne întrebăm de ce trebuie să luăm plicuri anti-răceală, să luăm enzime care să ne ușureze digestia sau pastile care să lupte împotriva infecțiilor urinare? De ce să ni se pară firesc ca la 40 să ne aștepte nu știu ce probleme sau la 70 să fim deja pe o listă neagră? Bunicul meu a murit la 93 de ani și, la auzul vârstei lui, majoritatea celor care au grijă de sănătatea noastră se întrebau “paaaai ce mai vreți la vârsta asta?” (în timp ce în Anglia ne ciocneam în parcuri de doamne de 88 de ani ieșite la jogging sau în Spania de “chicas” de peste 75 de ani care savurau un vin roșu cu prietenele lor). Scriu acest articol pentru că vreau să vă ofer imboldul pentru a alege sănătatea și pentru a avea tăria de a vă elimina bolile și neplăcerile. Pentru că normalitatea ar trebui să fie o stare bună de sănătate, indiferent de vârstă și că ar trebui să ne preocupe permanent să maximizăm calitatea propriei vieți. În timpurile în care China se bucura încă de comorile medicinei tradiționale, medicul era angajat pentru a PĂSTRA sănătatea familiei, nu pentru a o petici, dând remedii care să astupe simptomele. Cum existau probleme de sănătate în familie, cum medicul “curții” era dat afară și înlocuit. Nu punem și noi niște semne de întrebare utile? BUN!
Exemplul pe care vi-l voi da este unchiul meu. Acum aproximativ 3 ani a suferit o operație tare urâtă la vezica urinară, operație în urmă căreia stilul său de viață s-a schimbat total. După ce aproape 60 de ani unchiul meu a trăit absolut normal ( normalul asta orășenesc, copleșitor prin raportul întortocheat între muncă și relaxare), acum este un om mult mai echilibrat, disciplinat și senin. A înțeles cât de importantă este alimentația de calitate, că este relevant ce ne hrănește și ce nu, că păstrarea sănătății este o practică ACTIVĂ…că de nu, și ne lasăm pe o ureche, hap, apare boala.
În concluzie, VINDECAREA este posibilă. Este nevoie, însă, să înțelegem – și cu mintea și cu sufletul, propriile noastre tipare nesănătoase. Să privim limpede ce anume facem greșit și să ne dăm seama că unele pedepse pot să ne vină prin corpul nostru. Să ne oprim din a ne învinovăți, pe noi sau pe ceilalți pentru starea noastră neplăcută și să avem curajul să descoperim de ce ni se întâmplă ce ni se întâmpă. Corpul nostru are o inteligență incredibilă, am face bine să îl ascultăm, să îl respectăm, să îl onorăm. Minte sănătoasă în corp sănătos, nu? 🙂
Avem acces la atâta informație de calitate, există atâția oameni care abordează sănătatea în mod holistic și există mii de cărți senzaționale despre cum principalii specialiști în vindecare suntem chiar noi. Vindecarea ta începe cu TINE!
Găsiți aici câteva explicații ușor de parcurs ale bolilor “populare”. Studiu plăcut!